Exerciţii de blogologică

            DESPRE RELAŢII.  

       Ghimpii de dincolo de floare 

 

Motto: Eu sunt un soi de pictor ce zugrăvesc lumea aşa cum o vad eu. Voi discerneţi... că poate sunt daltonist!

     
       Lămurire în avans:
Tot ce facem noi, ca oameni aflați in 3D, facem cu ajutorul minţii. Dintr-un anumit punct de vedere, în mod sumar, mintea  umană poate fi catalogată in aceste timpuri tulburi in două mari grupe:
       1- oameni „open mind", cei cu mintea deschisă și care au început să-şi folosească puterea proprie de a gândi. Ei vor să afle singuri, cu riscul de a greşi, propriile răspunsuri. Nu mai vor raspunsuri prefabricate DE CEI CE VOR SĂ-I MANIPULEZE. Pot fi răspunsuri politice... religioase... etc.  
       2- oamenii cu mintea încă aşezată temeinic în dogme, reguli fixe, făcute de-alungul timpului de alţii și cărora LE ESTE FRICĂ sau au mare interes să nu iasă din tipare şi de asta le apără cu dinţii. Intr-o oarecare măsură aici se situează însăşi „elitele" conducătoare, mafia politică, structurile religioase, cei ce vor să păstreze cu orice preţ (preţul minciunii!), statutul de „mai presus". Mai sunt și cei cărora le e frică să nu îi pape bau-baul... că aşa li s-a spus.

Pledoaria mea se adresează celor din prima categorie, celor care gândesc și cu care se pot face schimburi constructive de idei. Cu riscul de a greşi! Ne asumăm greşeala! Poate nu prea târziu... nu după ce va fi prea târziu... ne vom vindeca! 

      Revenire la TEMĂ

Relatiile într-o Comunitate de orice fel, familie, muncă, prieteni 

     In orice loc unde se adună pentru o treabă doi sau mai mulți oameni, problema stringentă este: cum să facem să nu ne certăm, cum să facem ca „relația" să meargă. Nu o sa dau eu răspunsuri, astea sunt ale fiecăruia, și depinde de  voința și sinceritatea fiecăruia de a le recunoaște și se vindeca, fiindcă de vindecare e vorba.  Despre CEA MAI PROFUNDA VINDECARE pe care omul POATE, POATE, POATE să o opereze asupra lui însuși. Numai să vrea! O să zic vorbă mare acum, chiar dacă nu sunt profet: acesta este și punctul istoric, punctul de răscruce în care se află omenirea.

 Nu vi se pare ca trăim într-o lume cam tra-la-la? Cam dusă pe ape? Și de ce oare? De relaţii bune ce avem între noi, om cu om... familie cu familie... partid cu partid, naţie cu naţie? 

Și mai întreb... aşa, în vânt: oare se va perpetua asta la nesfârșit? In ce lume ne creştem copiii? Sau şi mai grav, în ce lume aducem copii la viaţă?

O să fac nişte trimiteri...

In primul rând cine face ca relația sa meargă sau nu: NOI, cei implicați in relație! Dar cine/ce suntem noi, aici, în trup? Din ce sunt alcătuit eu? Păi să numărăm, aşa... în mare:
    1- trupul cel de toate zilele...
    2- egoul meu trufaş, cu mentalul așișderea, cu nevoile lui de supraviețuire, care stă cam ascuns, cam la cotitură... să nu cumva să mi-o ia altul înainte...
    3- subconștientul, depozitul umbrelor. Ăsta e și mai ascuns și are cel mai important cuvânt de spus. E ca un program din PC care uneori/deseori, poate fi virusat. Face ce vrea el, fără ca tu să ai habar! El ţine de regulă hăţurile!
     Până nu ne asumăm și rezolvam problemele ascunse acolo, în umbră, până nu recunoaştem că sunt ale noastre personale și nu mai dăm vina pe alţii, până nu ne „devirusăm", toate relaţiile noastre sunt bine-mersi aşezate pe nişte... mine, grenade, explozivi. Care chiar explodează din când in când stricând relațiile, aducând prejudicii nouă şi celorlalți... etc... etc... ştiti și voi cum e când vă ia valul. Dacă nu, întrebaţi-mă pe mine... că ştiu prea bine.

     Subiectul este vast si cam fierbinte. Nu încerc să îmbârlig mintea nimănui, nu sunt specialist. Vreau doar să enumăr puţin denumirile acestei părţi ascunse şi periculoase din noi şi care ne creează continuu probleme, ceea ce ar fi cumva și un fel de bibliografie, atâta câtă cunosc eu că se afla la îndemână acum:
   - Umbra: asa i-a spus C.G.Jung primul, apoi au încercat să tot explice, alții:
   - Corpul de durere - i-a spus Eckhart Tolle în toate cărțile sale. Mi se pare una dintre cele mai pertinente lamuriri.
   - Debbie Ford i-a spus „Partea întunecată a căutătorilor de lumină",
   - Adrian Nuta: în „Umbra", „Ghidul iluminării pentru leneși"... etc
   - Sfidătorul -  (Lo Sfidante) filmul de pe Youtube, de care se leagă pentru reclamă, nu că l-ar fi produs, organizaţia Misa... 
   - Toltecii - numesc acest program Parazitul (Don Miguel Ruiz)
   - Alte denumiri, relative, pentru lămurirea problemei: copilul interior rănit şi neglijat, corp emoțional, minte rănită, suflet rănit... etc.
  
    Acum... vin niște simple întrebări și la urma oi lega toate astea într-un întreg. Presupunând ca tocmai am aterizat de undeva din spaţiu pe această planetă, dupa ce mă orientez asupra locuitorilor, a speciei dominante, o prima intrebare de lamurire ar fi:
    - Văd multe religii, uneori cam învrăjbite, chiar daca au un singur Dumnezeu (Allah... Brahman), voi de ce vă tot ploconiți, închinați? Pe cine considerați voi mai presus de voi? Ce este Dumnezeu?  Cum îl percepeți? Cum vă raportați la El? Intrebare mare... dar tot întreb: ce este Dumnezeu? Cum îl percepeți? Un moş venerabil cu barbă venind pe nori rozulii? Simplă întrebare, no offense!

     Un răspuns cam unanim acceptat ar fi: Dumnezeu este tot ceea ce este. Mie mi se pare rezonabil. Dumnezeu înglobează tot ceea ce este. Deci și pe mine. Deci și eu sunt parte din Dumnezeu. Deci și eu (și extraterestrul!) suntem Dumnezeu de asemenea. Deci și tu. Biblia zice, în câteva locuri: Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea sa... și: DUMNEZEI SUNTEŢI !  "Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt". Mă rog... deocamdată nişte dumnezei cam spăimântați, cum spunea un filozof...
     Iisus: "ceea ce fac eu si voi puteți face, și alte lucruri, şi mai minunate chiar!" Hai, că ştiti... dar are o socoteală poliloghia mea. Si încă nu reiau toată disputa: dar dracul, răul-răilor? Si el face parte din Dumnezeu? Poziția mea, pe scurt (nu că ar avea vreo importanță!): nu sunt două Creaţii și doi Creatori. Întreaga dualitate bine-rău, face  parte din Dumnezeu. Sau cum spunea simplu bunicul lui Don Miguel Ruiz, nagualul: „Nu este valabil pentru stele şi pentru copaci, sau pentru restul naturii. Este valabil numai în ceea ce îi priveşte pe oameni."
 
     Dualitatea se manifestă - după mintea mea îmbâcsită - doar în a treia și ceva prin a patra dimensiune. Deja lumea științifică vorbeste de 12 dimensiuni. Nu trebuie decat sa urcam spre vârful piramidei si vom vedea ca piramida este o singura UNITATE care are faţete diferit colorate pe seama cărora noi ne războim... hmm... fiecare îşi apără culoarea lui...
 
Intrebarea este: cum as putea sa folosesc la propria vindecare cunoștințele acumulate? Păi... când mă supăr rău pe altul, când ăla mă nervează pe toate căile posibile și parcă înadins trage de toate corzile sistemului meu foarte nervos, nu mi-ar strica să aplic cele învăţate, le zisei pe ocolite adineauri, adică:

    "Si eu sunt Dumnezeu de asemenea"
    "Si el/tu ești Dumnezeu de asemenea"!

     Cum mai putem fi invrăjbiţi când suntem o unitate? Cum mai pot păcăli pe altul ca sa-i sustrag energia, fie ea fizică, spirituală, intelectuală... bani, etc? Apoi deh, liberul arbitru ne permite şi asta... dar ... "toate ne sunt îngăduite, dar nu toate ne sunt de folos". Acu'... sa nu crezi ca ma fac că plouă dacă vad ca faci furtişag la altul. Sau dacă văd că te cocoţi in vârful piramidei nu ca să o studiezi, să înveţi ceva ci ca să mă domini! O să ţip cât mă ţin bojocii, stiu eu de ce! Treaba ta ce metodă aplici tu pe urmă!

    Si chiar dacă vii si spui: bine mă, tu mă trombonesti acilea, dar când bunul meu prieten vecin, cumnat... frate, soră,vine fără să-i fac nimic şi îmi trage pumni în figură şi şuturi in tamburină eu să nu mă dau la el? Răspunsul e... fă ce vrei, dar nu uita:

    "Si el e Dumnezeu de asemenea"
    "Si eu sunt Dumnezeu de asemenea"!
   
   Dacă îmi scrijelesc o mână pentru că e mai urâtă ca cealaltă, toată fiinţa suferă. Suntem o unitate. Trebuie să înțelegem de ce computerul, serverul central, a dictat această agresiune în reţea. Să vă mai spun că hard-diskul de la care a plecat tărăşenia e ascuns taman în fiecare din noi? A naibii „rețea", nu greşeste nici o dată să transfere loviturile de la mine la vecinu!!! Aaa, ba da, dar numai după ce am înțeles fenomenul, și agresiunea se potoleşte! E treaba altora dacă o încasează, la mine e liniște, poate funcţiona OK PC-ul, fără blocaje. 

            Nu încă, dar... mă tratez în continuare...!